| |
Satul Crihalma este situat la șes, sub dealul Doscior, pe malul drept al râului Olt.
Există o monografie a satului, nepublicată , întocmită de fostul preot al satului – Dionisie Bucur, in jurul anul 1950. Data intemeierii satului nu se știe , neexistând documente care să ateste inceputul, puținele dovezi care au existat au fost arhivate la Curtea Grofeasca din sat si au fost distruse in revolutia din 1848 si razboiul din 1916, asa cum se arată in monografia mai sus mentionată.
Legenda spune ca o craiasă care domnea in regiunea aceasta și-a cladit o cetate cu ajutorul uriașilor din slujba sa, pe vârful Dealului Craitei sau Gruiul lui Crai. Crăiasa s-a măritat cu un print frumos, amândoi trăiau fericiți, pâna când odată, uriașii, revoltați i-au ucis pe amândoi și le-au mutat cetatea , luând-o pe umeri, in Cohalm ( Rupea). Și azi se mai găsesc ruinele unei cetăți pe vârful Dealului Crăiței. Legenda este intărita și de existența denumirii anumitor locuri: Fântânița Crăiesei - un izvor cu apa cristalină , unde probabil domnița și-a potolit setea, Gruiului lui Crai sau dealul Craiței, Valea Craiței ( valea care curge prin sat). Chiar și numele satului – Crihalma, care se trage de la ungurescul Kiralyhalma ( Kiraly - impărat; halma - deal), iar in nemțește Konigsberg (dealul regelui). În limba latină satul purta numele „Magura regia”. Din puținele documente istorice reiese că satul Crihalma exista in 1490, cand fusese dat ca feud unui nobil ungur Tetros de Kopan. Satul este deasemenea pomenit si in „Peregrinul transilvan” al lui I.C. Drăgușanu in 1835: “ inaintea mea este Țara Oltului, ca o gradină mareață, intinsă, tarmuita de Carpații Fagarașului si de malul ardelean, formand râpa dreapta a Oltului la Magura Regia (Crihalma) pana la Tamum (Tălmaciu). Satul e pomenit si de Radu Mihnea in romanul sau „Șoimii Carpaților” unde, eroina Contesa Cordelia de Saros-Patek (fiica contelui Cristian de Saros – Patek si nepoata de sora a fo- ispanului de Brasov) cere, de la Ecaterina ( intretinuta călăului din Brasov- Martin Hender), documente despre boeria lui Vlad Tudor, oferindu-i ca răsplată „moșia ei din Crihalma, cu conac, cu boi, cu cai, cu tot ce se afla acolo”.
La 1490, regele ungur Vladislav dă din “feudas regii” ( dreptul regelui asupra pământului) pământul său din Crihalma ca feud, nobilului ungur Tetros de Kopan, din Turda, care neputându-l administra de la distanta îl vinde familiei nobile române Matei Mailat din satul Comăna de Jos, sat vecin cu Crihalma, cu 300 de galbeni. Regele confirma, prin act oficial, in 10.05.1511, trecerea averii pe numele lui Mailat Matei. In 1537 Ștefan Mailat, dă fratelui sau Dumitru averea de la Crihalma, numindu-l “mare proprietar”. În 1570, averea din Crihalma este moștenită de o fiica a lui Dumitru Mailat , care se căsătorește cu un grof Petki din regiunea Ciuc, ajungând astfel Petki stapân al moșiei din Crihalma. Crihalma este stăpânită astfel timp de 355 de ani , (intre 1570- 1925) de familia Petki. Pana in 1840 toți urmasii familiei Petki se numesc Josef. În 1909 apare ca proprietar al moșiei compuse din : conac, magazii , grajduri, gradini, parc, Cavalerul Carol Auben casatorit cu una din succesoarele familiei Petki. Sub el se face comasarea pamântului, in 1911- 1912, pamântul fiind imparțit in 5 tarlale. In 1916, Curtea Grofeasca din Crihalma este devastată de tarani la aflarea veștii intrarii Regatului Roman in primul razboi mondial. Din moșia rămasa, multă parte se arendeaza si se vinde treptat , ramânând mai nimic din mostenire, din averea familiei Petki. Moșia, de fapt gradinile moșiei au fost ingrijite de gradinarul Marton. In 1935 moșia compusa din: conac mare, in stare foarte bună, cu alee de castani, cladiri anexe pentru locuința moșierilor si a angajaților lor, magazii, grajduri, remiză uriașa pentru mașini, unelte, parc mare aranjat si îngrijit, ghețar mare, trei gradini, lac pentru colectarea reziduurilor menajere de la animale,etc, este vândută de moștenitorii familiei Petki si cumpărată de 11 țarani din sat, cu contravaloarea a 11 perechi de boi la vremea respectivă. Așa cum reiese din monografia intocmita de preotul satului – Dionisie Bucur, la vremea respectivă acesta a făcut multe demersuri la Consiliul de Miniștrii in vederea incercarii de a determina si lămuri statul să cumpere moșia și a o transforma in școala , sau sau sanatoriu, ceea ce nu a reușit insă. Dupa cumpărarea moșiei de către țarani, in termen de cca 3 luni aceștia au darâmat-o și au tăiat totul vânzând materialele de construcție și tot ce au putut și folosind pământul. Aceștia au devenit astfel chiaburi însă au pierdut totul la colectivizare ca si ceilalti.
La vremea scrierii monografiei, 1950, in satul Crihalma erau 213 case, toate din căramidă, acoperite cu țigla, fiecare cu 2-3 incăperi și o tindă ( antreu) , cu podea de scândură, cu pivniță total sau parțial sub casă și pod pentru păstrat alimente, obiecte. Populația satului, la vremea respectivă era de cca. 1.000 locuitori, toti români, de religie ortodoxa si numai 5 familii de populatie de etnie rroma stabili, creștini care trăiau dependenți de familiile țaranilor din sat la care lucrau să-și caștige existența, fiind harnici, liniștiți si fără griji. Între timp, până la ora actuală, populația a scazut apoi a crescut din nou, numărul românilor din sat fiind din ce in ce mai mic , locul lor fiind luat de cetatenii de etnie rromă care au intrat în sat prin cumpărarea caselor de la țăranii români, astfel incât populația dominantă este cea de etnie rromă, conform ultimului recensamânt. Sunt însa mici semne ca populația sa fie în creștere, tineretul să mențină traditia sau să se întoarcă în sat pe cât posibil.
La începuturi satul a fost un sat de iobagi, pe moșia stăpânita de serii de grofi “ domni de pamânt” care au stapânit aceste plaiuri, imbogățindu-se pe spatele si munca țaranilor , țaranii fiind considerați doar unelte de muncă și caștig.
În monografia nepublicată a preotului Dionisie Bucur se arată că în anul 1792 in satul Crihalma erau 73 de case de iobagi, 5 case de jeleri (oameni cu funcții in sat sau la Curtea Grofească) și 11 case de cetațeni de etnie rroma, toți fiind împărțiți între „domnii de pamânt” – moștenitorii familiei Petki.
Preotul Dionisie Bucur, cel care s-a preocupat a aduna câteva date documentare din istoria satului Crihalma , a fost un fiu al satului, născut in 1890, tatăl său fiind învațător în sat , tot fiu al satului, iar el a fost preot timp de 51 de ani in perioada 1914 – 1965. Datorită firii sale dinamice, fiind ambițios, harnic si perseverent , a reușit să desfașoare o activitate intensă pe plan cultural, administrativ ,economic, si social realizând multe planuri de interes obștesc: construcția podului peste Olt, inființeaza târgul in comună, inființează si conduce Cooperativa de consum din sat, contruiește căminul Cultural, publicând și scriind multe piese de teatru, etc, jucate de elevii de la scoala din sat.
Sursa: Wikipedia.ro |
